Inca de cand erai un prunc, ai fost conditionat sa te pretuiesti doar atunci cand oamenii reactionau pozitiv fata de tine. Ai invatat ca valoarea ta era stabilita in exterior. Aceasta a fost eroarea fundamentala ce s-a perpetuat de-a lungul vietii tale.
Nici experienta parintilor tai si nici cea a copiilor tai nu a fost diferita de a ta. Voi toti trebuie sa va vindecati de aceleasi rani.
Toate abuzurile si erorile trebuie constientizate, iar emotia atasata lor trebuie eliberata. Aceasta este calea prin care toate fiintele ranite trec de la experienta iubirii conditionate la experienta iubirii fara conditii.
In cadrul procesului vindecarii inveti sa-ti oferi tie insuti iubirea neconditionata pe care nu ai primit-o niciodata de la parintii tai biologici. In acest proces esti ''nascut din nou'' si infiat din nou, dar nu de alte figuri autoritare, ci de insasi Sursa Iubirii dinauntrul tau. Cand inveti sa dai iubire fiintei launtrice ranite, incepi sa-ti schimbi complet convingerea ca valoarea de sine trebuie sa se bazeze pe modul in care altii reactioneaza fata de tine.
Incetul cu incetul te antrenezi sa te pretuiesti asa cum esti - aici si acum - fara conditii. Nimeni altcineva nu poate face asta pentru tine.
Oamenii te pot sustine si incuraja, dar nimeni nu te poate invata cum sa te iubesti pe tine insuti.
Aceasta este lucrarea fiecarui suflet individual.
Fiecare suflet vine in experienta fizica, dornic sa se confrunte cu aceste probleme ale valorii de sine. Insa, inca de la inceputul sejurului sufletului aici, capacitatii sale naturale de a iubi si de a-i include pe altii in trairea acestei iubiri i se impun anumite conditii.
Este absolut esential ca aceste conditii sa fie modificate total.
Daca sufletul paraseste lumea fizica, crezand ca este victima experientei sale de aic, el va fi tras din noi inapoi pentru a se dezvata de aceasta convingere. Insa daca sufletul se trezeste la adevarul ca valoarea sa nu este dependenta de nimic si de nimeni in afara mintii si experientei sale, el se va instala in Sursa Iubirii si se va trezi din visul batjocurii.
A te trezi din batjocura inseamna a respinge iluzia ca nu esti vrednic de a fi iubit asa cum esti. Tu demonstrezi iubire prin faptul ca ti-o dai tie insuti in mod neconditionat. Si, pe masura ce o faci, ii atragi in viata ta pe altii care sunt capabili sa te iubeasca fara conditii.
Incercarea de a gasi iubire in afara ta esueaza mereu, pentru ca nu poti primi de la altul ceva ce tu nu ti-ai dat tie insuti. Cand te privezi de iubire, ii atragi in viata ta pe altii care fac acelasi lucru.
Experienta iubirii neconditionate incepe in inima ta, nu in inima altcuiva.
Nu conditiona capacitatea de a te iubi pe tine insuti de capacitatea altcuiva de a te iubi. Nu-ti pune increderea in conditiile impuse iubirii sau in forma in care ea se prezinta, caci acestea sunt tranzitorii si supuse vicisitudinilor vietii de zi cu zi.
Iubirea reala nu se schimba. Ea exista independent de forma prin care se exprima. Sursa acestei Iubiri eterne, omniprezente, lipsite de forma, este inauntrul tau. Acolo trebuie sa-ti pui increderea, caci aceasta Iubire este mai certa decat orice vei cunoaste vreodata.
Si, atunci cand Ea este ferm asezata in inima ta, nu vei mai avea nevoie sa cauti fericirea in afara ta.
In viata ta, oamenii vor veni si vor pleca. Unii se vor purta frumos cu tine. Altii se vor purta urat. Vei accepta iubirea care ti se ofera si vei privi lipsa de iubire drept ceea ce este: un strigat de ajutor al cuiva care sufera. Ii vei incuraja pe altii sa gaseasca si ei Sursa Iubirii inauntrul - asa cum ai facut si tu- stiind prea bine ca nu le poti rezolva micile probleme. Tragedia vietii lor nu poate fi abordata decat prin bunavointa lor de a privi in propriile lor inimi si minti.
Cel ce iubeste fara conditii nu impune limite nici propriei sale libertati, nici libertatii altcuiva. El nu incearca sa-si pastreze iubirea - pentru ca, a incerca sa o pastrezi, inseamna a o pierde. Iubirea e un dar ce trebuie oferit incontinuu, in functie de fiecare situatie in parte.
Iar cel ce daruieste stie intotdeauna cand si cui sa dea darul. Nu e nimic complicat in actul iubirii. Totul devine complicat numai atunci cand cineva incepe sa tina iubire pentru el- Iar atunci, ceea ce ofera nu se mai poate numi iubire.
Cel ce se iubeste pe sine insusi nu se teme sa fie singur. Caci a fi singur este un prilej de a te iubi si de a te accepta tot mai profund. Se simte el nevrednic, daca cel iubit il respinge? Se autocompatimeste si se retrage din lume, sau se adanceste el in cautarea unui inlocuitor?
Nu. El continua, pur si simplu, sa respiresi sa-si extinda iubirea, la fiecare pas al experientei sale.
Cel ce se iubeste neconditionat nu iubeste pe fragmente si cu intentii ascunse. El nu cauta pe cineva special pe care sa-l iubeasca, ci iubeste pe oricine care se afla in fata sa. O persoana nu este mai demna sau mai nedemna de iubirea sa decat alta.
Iubirea poate exista numai intre egali. Iubirea poate exista numai intre fiinte care au invatat sa se iubeasca si sa se pretuiasca launtric.
Iubirea nu ia ostateci. Ea nu se targuieste. Nu este compromisa de frica. Dimpotriva, acolo unde iubirea e prezenta, frica, prin miliardele de conditionari pe care le implica, nu poate exista.
Iubirea pe care tu o cunosti nu este genul de iubire despre care vorbesc eu. Genul de iubire pe care il descriu acum este absolut terifiant pentru tine! De ce oare? Fiindca trairea experientei Iubirii reale pune capat experientei tale legate de lumea conditionata. Cand traiesti Iubirea reala, nu te mai simti separat de altii. Pierzi orice aspect al identitatii tale care ii respinge pe altii. Te deschizi spre o realitate mai vasta- pe care o creezi impreuna cu altii, prin incredere reciproca.
Acolo unde sunt eu acum, vei fi si tu. Si atunci vei sti cu absoluta certitudine ca tu esti iubire. Ea nici nu s-a nascut cu tine, nici n-a murit cu tine. Ea este inseparabila de tine.
Este singura ta Identitate.sursa Editura ForYou
No comments :
Post a Comment