Despre fericire



Absenta spiritualitatii nu pare sa fie ceva prea diferit de ceea ce oamenii percep ca fericire. Recent, am fost surprins sa descopar ca fericirea nu e o marfa rara. Conform sondajelor, cand oamenii sunt intrebati daca sunt fericiti, aproape 70% dintre ei spun da. Acest raspuns este uimitor. Acelasi procentaj se mentine pentru acelasi grup de varsta- de la cei tineri , pana la cei foarte batrani. Nu variaza prea mult nici de la o tara la alta, sau de la un an la altul. O exceptie importanta apare printre oamenii saraci. Cei foarte saraci tind sa fie mai putin fericiti si, in Asia, unde foarte multi oameni nu au asigurate nevoile vitale, intrebarea sondajului " Sunteti fericiti?" este adesea intampinata cu o privire in gol.
Aparent, deci, toata lumea se bucura de iubire, dupa cat de multi dintre noi spun ca sunt fericiti. Fericirea este la fel de fluida ca si iubirea insasi- si la fel de impalpabila ca ea. Nici conditiile exterioare nu au un efect previzibil asupra vreuneia dintre ele. De exemplu, oameni care s-au luptat sa iasa din saracie spun ca sunt mai fericiti- dar, odata ce au depasit pragul de saracie, a aduna cat mai multi bani nu mai duce, nici in cazul lor, la cresterea fericirii. Este adesea mult mai costisitor sa gasesti un nou stimul- si, fara stimulare, cei mai multi oameni nu pot si fericiti.
Totusi, pe termen lung, dependenta de un stimul devine o capcana. Suficienti stimuli de buna calitate pot crea fericirea, dar echilibrul este extrem de fragil. Studiile au aratat ca, de exemplu, noilor nascuti le place sa aiba suspendate in jurul lor lucruri dragute. Atunci cand i se pune in patut o jucarie cu zece obiecte stralucitoare suspendate, copilul va rade si va ganguni. Totusi, daca vei lua opt din cele zece obiecte si vei lasa numai doua, copilul va protesta vehement.
Aceasta este, probabil, cea mai clara dovada pe care o avem ca fericirea este foarte usor de pierdut. E sigur ca, pe masura ce ne maturizam, toti ajungem la aceeasi concluzie- luati-ne banii, slujbele, relatiile si procentul nostru de fericire va scadea dramatic.
De asemenea, nu ne place sa pierdem controlul asupra stimulilor nostrii. Au fost lasati copii in fata unor ecrane care afiseaza imagini dragute, pe care le pot manevra tragand de un snur. Este foarte placut sa ai acest tip de control. Dar, daca imaginile apar si dispar la intamplare, fericirea nu este aceeasi. Mai rau chiar, daca copilul trage de snur si pe ecran nu se intampla nimic, el va fi foarte nefericit. Si aceasta este o lectie pe care o invatam cu totii- evenimentele aleatorii din viata noastra sau oamenii care nu se dovedesc a fi previzibili, submineaza senzatia ca detinem controlul, iar asta duce la nefericire.
Toate acestea ne conduc la concluzia ca acest cuvant, fericirea, inseamna , mult prea adesea " reactie la placere ". Toate reactiile depind de stimuli, chiar si o placere sexuala depinde de modul in care este trezita si stimulata. Acest fapt indubitabil face ca o multime de oameni sa intre in panica, atunci cand sursa lor de placere se epuizeaza. Aceia dintre noi care se arunca dintr-un mariaj esuat intr-altul ilustreaza in forma cea mai detaliata aceasta nevoie teribila de stimuli. E posibil sa nu ai niciun sentiment de siguranta in viata, atunci cand aceasta depinde de factori externi, pentru ca schimbarile imprevizibile ale realitatii nu vor putea fi controlate niciodata.
Solutia este gasirea unei surse de fericire dincolo de placere, din moment ce cautarea placerii nu potea fi niciodata independenta de stimuli exteriori. Din moment ce iubirea este placere, sfarsitul sau-o trista alunecare in indiferenta si inertie- este previzibil. Recent, acest argument a primit o sustinere dintr-un domeniu neasteptat. Cercetarile biochimice au dus la izolarea unor anumite substante chimice din creier asociate placerii, un neutro-trasmotator special- serotonina. Un nivel ridicat de serotonina este tipic pentru cineva care are un sentiment de bine; nivelurile insuficiente de serotonina au fost de mult corelate cu depresiile. Cercetari de specialitate au identificat lobii frontali ai cortexului, ca un loc cu activitate crescuta, atunci cand cineva se simte fericit.
Concluzia evidenta este ca, pentru creier, stimulii se identifica cu fericirea. Din pacate, aceasta nu este foarte exact deoarece stimulii dispar la un moment dat. De-a lungul timpului, reactiile nostre slabesc in intensitate, daca este repetat acelasi stimul. Ceea ce odata era atat de dulce, devine obisnuit si derizoriu; fata care ne incanta candva devine banala; cele mai excitante viziuni devin doar o parte a scenariului.
Este foarte important sa ne gasim fericirea pe o baza care nu se schimba. Comparativ cu placerea, iubirea este abstracta. Daca dam deoparte sentimentele placute asociate cu aceasta, celor mai multi oameni le va fi greu sa defineasca experienta iubirii. Dar iubirea are puterea de a vindeca, de a revela esenta Divina, de a reda incredera cuiva in propria Fiinta, de a aduce armonie la toate nivelurile existentei- si toate aceste efecte sunt cu mult mai mult decat sentimente. Sunt rezultate tangibile, care au la baza spiritul.