O specie treaza pe jumatate

Limbajul simbolic a dus la o alta etapa importanta din intelegerea umana. Am folosit limbajul nu doar pentru a comunica intre noi, dar si in interiorul propriei minti - Si anume, gandirea verbala. Cu aceasta capacitate, puteam reflecta asupra propriilor experience ne puteam planifica viitorul. In plus, puteam reflecta asupra faptului ca suntem constienti. Am devenit constienti de constiinta in sine. Am inceput sa ne trezim spre propriile lumi launtrice. In prezent, insa, suntem doar pe jumatate treji, in ceea ce priveste cine si ce suntem noi cu adevarat. Constientizarea propriului sine a adus cu ea un sentiment al „eu-lui" individual, care observa lumea si ne initiaza actiunile. Dar ce anume este acest sine? Existenta lui pare a fi un lucru evident, insa, dupa cum au descoperit multi oameni, este greu de definit sau de gasit. Atunci cand suntem intrebati: cine esti?, majoritatea dintre noi vom raspunde, enumerand diversele lucruri cu care ne identificam - numele nostru, credintele, ocupatia, educatia, rolurile, genul, pozitia sociala, personalitatea, preocuparile. Dobandim un simt al identitatii din ceea ce avem sau facem in lume, din istoria si circumstantele vietii noastre. Insa orice astfel de identitate dobandita este conditionata si, deci, mereu vulnerabila. Ea se afla, in mod continuu, la discretia imprejurarilor si, in scurt timp, descoperim nevoia de a ne apara, sau de a ne reafirma fragilul respect de sine. Programarea noastra de baza, creata sa ne asigure supravietuirea fizica, este uzurpata de catre supravietuirea noastra psihologica, ceea ce duce la multe comportamente inutile si, adeseori, disfunctionale.
In plus, suntem doar pe jumatate treji, atunci cand e vorba despre nevoile noastre mai profunde si despre cum sa le obtinem. Cei mai multi dintre noi am vrea sa evitam durerea si suferinta si sa gasim mai multa pace si fericire, insa credem ca modul in care ne simtim in interior depinde de circumstantele din exterior. In unele cazuri, acest lucru este adevarat - de exemplu, daca suferim din cauza faptului ca ne este frig sau foame. In lumea moderna, cei mai multi dintre noi putem sä ne indeplinim foarte usor aceste nevoi. De obicei, ajunge sa apasam pe un buton sau sa facem o vizita la magazin. Dar folosim aceeasi gandire si in ceea ce priveste toate celelalte lucruri din viata. Credem ca daca am putem obtine suficient din lucrurile sau experientele „potrivite", am fi, in sfarsit, fericiti. Aceasta este radacina lacomiei umane, dragostea noastra de bani, nevoia noastra de a controla lucrurile (si pe alti oameni) si reprezinta cauza unei bune parti din frica si anxietatea noastra; ne facem griji, intrebandu-ne daca lucrurile vor fi asa cum credem ca ar trebui sa fie. Acest mod de gandire sta la baza multor moduri in care ne maltratam si, adesea, ne abuzam casa planetara. Criza globala cu care ne confruntam acum este, in esenta sa, o criza de contiinta - o criza nascuta din faptul ca avem puteri tehnologice extraordinare, dar ramanem inca treji doar pe jumatate. Trebuie sa ne trezim si sa constientizam cine suntem si ce vrem cu adevarat.