De-a lungul istoriei omenirii, au existat persoane care pareau a se fi trezit pe deplin. Acestia sunt cei iluminati - misticii, vizionarii, sfintii, inteleptii rishi, roshi si lamasii, care, intr-un fel sau altul, au descoperit in interiorul lor adevarata natura a constiintei. Desi descoperirile lor au fost exprimate in moduri diferite, in functie de perspectiva dominanta asupra vietii, din vremurile lor, mesajul esential ramane extrem de consecvent. Aldous Huxley a numit acest lucru „filozofia perenä" - intelepciunea eterna, care a fost redescoperita, iarasi si iarasi, de-a lungul erelor.
Cei iluminati au inteles natura iluzorie a conceptului unui sine individual. Atunci cand ne examinam experientele cu atentie, cufundandu-ne adanc in natura a ceea ce numim „eu", descoperim ca acolo nu exists nimic - adica, niciun lucru. Acest sentiment al stärii lui „eu" - pe care il cunoatem cu totii atat de bine si care ne-a insotit pe parcursul intregii vieti - este doar sentimentul nostru ca existam. Este constiinta de sine - atat de familiara si, totusi, complet intangibila. Prin urmare, nu poate fi „cunoscut", in sensul obisnuit al cuvantului. Intrucat nu intelegem acest lucru, cautam sa-i dam acestui sentiment de sine o forma, ceva material. Il imbracam in diverse vesminte psihologice - toate lucrurile care credem ca suntem, sau care am vrea sa credem ca suntem. Acest lucru este inversul povetii cu imparatul care nu are haine pe el. Odata cu adevarata constienta de sine, persoana descopera ca exista multe haine, dar ca in ele nu se afla niciun imparat.
Cei treziti inteleg si ca natura esentiala a mintii netulburata de griji si palavrageli - este o profunda senintate, bucurie si iubire. Fara a recunoate acest lucru, majoritatea dintre noi asteptam ca lumea din jurul nostru sa ne ofere pace si fericire. Dar, in pofida a tot ce incearca sa ne convinga industriile de marketing de publicitate, lucrurile si evenimentele nu aduc fericirea. Dimpotriva, mintile noastre sunt atat de pline de planuri, intrigi si griji daca vom primi sau nu ceea ce credem noi ca ne va face fericiti, incat rareori traim pacea si seninatatea pe care le avem in interiorul nostru.
Atunci cand ne trezim si ne constientizam adevarata natura, suntem eliberati de dependenta fata de lumea exterioara, atat in ceea ce priveste sentimentul de respect de sine, cat si starea interioara de bine. Devenim liberi sa actionam cu mai multa inteligenta si compasiune, ocupandu-ne de nevoile situatiei date, mai degraba decat de nevoile ego-ului. Putem accesa intelepciunea ce zace adanc in noi toti. Acesta reprezinta urmatorul pas in evolutia inteligentei: trecerea de la acumularea de cunostinte, la dezvoltarea intelepciunii.
Ashes and snow
"De cand casa mea a ars vad luna mai clar. M-am uitat la toate Raiurile care au cazut in mine. Am vazut Raiuri pe care le-am tinut in causul palmelor, dar pe care le-am scapat. Am vazut promisiuni pe care nu le-am respectat. Dureri pe care nu le-am alinat. Rani pe care nu le-am vindecat. Lacrimi pe care nu le-am varsat. Am vazut morti pe care nu le-am plans. Rugi carora nu le-am raspuns. Usi pe care nu le-am deschis. Usi pe care nu le-am inchis. Iubiri pe care le-am abandonat si vise pe care nu le-am trait. Am vazut tot ce mi s-a oferit si nu am putut accepta. Am vazut tot ce ar fi putut sa fie, dar care nu va fi niciodata." Ashes and snow
Saturday, December 11, 2010
Subscribe to:
Post Comments
(
Atom
)

No comments :
Post a Comment